Un stivuitor de 3 tone care merge cu 8 km/h are energie cinetica de aproape 9 kilojouli. Nici un raft, tablou electric sau stalp de hala nu este proiectat sa primeasca asa ceva lateral, si nici un pieton. Barierele de protectie impotriva stivuitoarelor sunt echipamentele care stau intre vehicul si ceea ce nu trebuie lovit: bariere liniare de-a lungul cailor de circulatie, protectii la stalpii si capetele rafturilor, bolarzi la usi si colturi, balustrade pentru pietoni. Ghidul explica tipurile, cum se estimeaza energia de impact, ce inaltimi si ce ancorare se folosesc si ce cer standardele pentru rafturi, pe baza protectiilor pentru antrepozite din gama POR METAL.
Protectiile pentru antrepozite se impart dupa ce protejeaza. Barierele liniare, sau protectiile continue de traseu, sunt tevi sau profile montate de-a lungul unei linii: perete de hala, margine de rand de rafturi, contur de linie de asamblare, traseu de conducte; se monteaza la 400-600 mm, la nivelul furcilor, cu una sau doua bare, sau la 1100 mm cand trebuie sa fie si semnal vizual. Protectiile locale inconjoara un echipament punctual: tablou electric, statie de incarcare a bateriilor, pompa, compresor, la 300-600 mm sau 1100 mm inaltime, eventual cu portita de acces. Protectiile de rafturi acopera stalpii de raft, capetele de rand si, prin separatoare, spatele rafturilor spre culoare pietonale. Bolarzii protejeaza colturile, usile sectionale, stalpii de hala si tocurile portilor. Balustradele de 1100 mm nu sunt bariere pentru vehicule, ci pentru pietoni: separa culoarele pietonale si se combina cu bariera joasa montata spre partea vehiculelor.
Energia pe care trebuie sa o preia o bariera este energia cinetica a vehiculului, jumatate din masa inmultita cu patratul vitezei. Cateva valori orientative, pentru vehicul cu incarcatura: transpaleta electrica de 1,5 tone la 5 km/h, aproximativ 1,4 kJ; stivuitor de 2,5 tone la 5 km/h, 2,4 kJ; stivuitor de 3,5 tone la 8 km/h, 8,6 kJ; stivuitor de 4,5 tone la 10 km/h, 17 kJ. Doua concluzii practice: viteza conteaza mult mai mult decat masa, pentru ca intra la patrat, deci limitarea vitezei la 5-6 km/h in zonele cu pietoni si rafturi este cea mai ieftina masura de protectie; si o bariera nu trebuie sa preia intreaga energie a unui impact frontal in plina viteza, ci impactul tipic, care este o atingere laterala sau o lovitura la viteza de manevra. Profilele se aleg dupa masa vehiculelor, de la 1 la 10 tone, si dupa viteza maxima permisa, intre 3 si 15 km/h, iar acolo unde vitezele sunt mari se prefera barierele cu deformare elastica, care disipeaza energia, in locul celor perfect rigide, care o transmit in ancore.
Barierele din teava rotunda de otel de 60-90 mm sunt solutia standard: rezistente, ieftine, reparabile, vopsite galben-negru sau galvanizate. Teava rotunda se deformeaza controlat la impact si absoarbe o parte din energie; profilul U si profilul Omega sunt mai rigide si se folosesc la marginile care trebuie protejate fara nicio deformare, de exemplu la platforme si rampe. Barierele din polimer cu miez metalic se indoaie la impact si revin, protejeaza pardoseala si vehiculul si nu se vopsesc, dar costa de cateva ori mai mult pe metru si au nevoie de spatiu de deformare de pana la 300-500 mm in spatele barierei. Regula de alegere: pentru majoritatea halelor si depozitelor din Romania, teava de otel bine ancorata si vopsita in culori de avertizare face treaba; polimerul se justifica in depozitele cu trafic foarte intens, cu pardoseli scumpe sau cu cerinte de aspect, si acolo unde barierele sunt lovite saptamanal.
Rafturile paletizate sunt structurile cel mai des lovite, iar un stalp indoit la baza poate duce la prabusirea unui rand intreg. Standardul EN 15635 privind utilizarea si intretinerea sistemelor de depozitare cere inspectia periodica a rafturilor, clasificarea deteriorarilor pe niveluri de gravitate si, ca masura preventiva, protectia stalpilor expusi la impact; EN 15512, standardul de proiectare a rafturilor, prevede protectii la stalpii de la capetele de rand si de-a lungul culoarelor, de cel putin 400 mm inaltime, capabile sa preia energia unui impact de 400 Nm. In practica se folosesc trei elemente: aparatorile de stalp, din teava, profil IPN sau UPN, fixate in pardoseala, nu de raft, ca impactul sa nu se transmita in structura; barierele de capat de rand, care protejeaza primul si ultimul stalp, cei mai loviti la intoarcerea stivuitorului; si separatoarele sau plasele pe spatele rafturilor, care opresc caderea paletilor spre culoarele pietonale. Inspectia rafturilor ramane obligatia beneficiarului, saptamanal de catre personalul propriu si cel putin anual de catre o persoana competenta.
Inaltimea barierei se alege dupa ce loveste vehiculul: furcile si contragreutatea la 400-600 mm, caroseria la 800-1000 mm; barierele pentru pietoni la 1100 mm. Bariera se monteaza la distanta de structura protejata cel putin egala cu deformarea asteptata la impact: 100-200 mm pentru teava de otel, 300-500 mm pentru polimer; o bariera lipita de perete transmite lovitura in perete. Ancorarea este partea pe care se economiseste cel mai des si care cedeaza prima: placi de baza cu patru ancore chimice sau mecanice de M12-M16, in beton sanatos de cel putin 100-120 mm grosime, nu in sapa de nivelare si nu in rosturile de dilatare; pe pardoselile metalice se sudeaza flanse. Dupa fiecare impact serios se verifica ancorele si se inlocuieste tronsonul deformat, nu se indreapta pe loc. Culorile: galben RAL 1023 cu benzi negre pentru bariere si protectii, rosu deschis sau galben pentru protectiile echipamentelor electrice, conform practicii de semnalizare.
Un plan de protectie porneste de la planul halei cu caile de circulatie si de la lista vehiculelor, cu masa si viteza maxima. Pasul unu: traseele vehiculelor si punctele unde se apropie de structuri fragile sau de pietoni, adica intrari, colturi, capete de rand de rafturi, treceri pietonale, rampe. Pasul doi: pentru fiecare punct, tipul de bariera si inaltimea, dupa ce poate fi lovit acolo. Pasul trei: lungimile pe fiecare zona si numarul de elemente locale, bolarzi si aparatori de stalp. Pasul patru: pardoseala, adica grosimea betonului si pozitia rosturilor, care decide sistemul de ancorare. Cu aceste date, biroul tehnic al producatorului dimensioneaza profilele si intocmeste propunerea de amplasare; validarea zonelor ramane la beneficiar, prin evaluarea de risc, iar montajul se face de regula fara oprirea activitatii, pe zone. Un depozit de 5.000 mp se protejeaza complet in una-doua saptamani.
Reglementari si standarde tehnice referite implicit sau explicit
Raspunsuri la intrebarile uzuale ale inspectorilor ITM, HSE si responsabililor de conformitate
Pe baza listei dvs de echipamente si schitei halei, verificam: certificarile, distantele EN ISO 13857, completitudinea documentatiei. Rezultatul este o lista de actiuni prioritare cu estimare de cost si timp.
Descrieti-ne proiectul si transmitem catre fabrica POR METAL pentru validare. Revenim cu propunere tehnica si oferta comerciala.